Online Biblia

1

Jób azután így folytatta beszédét:

Iov a luat din nou cuvântul în pilde şi a zis:

2

Ó, bárcsak olyan volnék, mint a hajdani hónapokban, mint azokban a napokban, amikor Isten őrzött engem!

„Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,

3

Amikor mécsese világított fejem fölött, és a sötétben is járni tudtam világánál;

când candela Lui strălucea deasupra capului meu şi lumina Lui mă călăuzea în întuneric!

4

mint amilyen javakoromban voltam, amikor Isten meghitt barátsága borult sátramra!

Cum nu sunt ca în zilele puterii mele, când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

5

Amikor még velem volt a Mindenható, és körülöttem voltak gyermekeim.

când Cel Atotputernic încă era cu mine şi când copiii mei stăteau în jurul meu;

6

Amikor lábamat édes tejben mostam, és mellettem a szikla is olajpatakokat ontott.

când mi se scăldau paşii în smântână, şi stânca vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!

7

Amikor a városkapuhoz mentem, és a köztéren elfoglaltam helyem.

Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

8

Ha megláttak az ifjak, félrehúzódtak, az öregek pedig fölkeltek, és állva maradtak.

tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrânii se sculau şi stăteau în picioare.

9

A fejedelmek abbahagyták a beszédet, és tenyerüket szájukra tették.

Mai marii îşi opreau cuvântările şi îşi puneau mâna la gură.

10

A főemberek hangja elnémult, és nyelvük az ínyükhöz tapadt.

Glasul căpeteniilor tăcea şi li se lipea limba de cerul gurii.

11

Mert amely fül hallott, boldognak mondott engem, és amely szem látott, bizonyságot tett felőlem.

Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

12

Mert megmentettem a segítségért kiáltó szegényt és az árvát, akinek nem volt támasza.

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor şi pe orfanul lipsit de sprijin.

13

A veszni induló áldása rám szállt, az özvegyek szívét megörvendeztettem.

Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

14

Igazságot öltöttem magamra, és az is magára öltött engem. Jogosság volt palástom és süvegem.

Mă îmbrăcam cu dreptatea şi-i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

15

Szeme voltam a vaknak és lába a sántának.

Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

16

Atyja voltam a szűkölködőnek, és az ismeretlen ember ügyét is megfontoltam.

Celor nenorociţi le eram tată şi cercetam pricina celui necunoscut.

17

Kitördeltem az álnok fogait, és kiütöttem fogai közül a prédát.

Rupeam falca celui nedrept şi-i smulgeam prada din dinţi.

18

Ezért azt gondoltam: fészkemben halok meg, és megsokasodnak napjaim, mint a homok.

Atunci ziceam: „În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

19

Gyökerem a vízig nyúlik, és ágamon ül meg a harmat.

Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

20

Dicsőségem velem együtt újul meg, és íjam is megifjodik kezemben.

Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mână.”

21

Hallgattak és figyeltek rám, és elnémultak a tanácsomra.

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

22

Szavaim után nem szóltak többet, beszédem harmatként hullt rájuk.

După cuvântările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvântul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

23

Úgy vártak rám, mint az esőre, és szájukat tátották, mint mikor tavaszi záporra vágynak.

Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

24

Rájuk mosolyogtam, ha elcsüggedtek, és arcom derűjére nem komorodtak el.

Când li se muia inima, le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

25

Szívesen jelöltem ki útjukat, a főhelyen ültem, és úgy laktam közöttük, mint király a hadseregben, mint aki bánkódókat vigasztal.

Îmi plăcea să mă duc la ei şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mângâietor lângă nişte întristaţi.

Színjelzés

• Revideált Károli Biblia (Veritas)
• Traducerea Cornilescu

Igehirdetés.ma

Megoldás a panaszodra