Traducerea Cornilescu - Iov 30 | Online Biblia

Biblia

Keresés

Fejezetek

1: Şi acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine, pe ai căror părinţi nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele.
2: Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrâneţe?
3: Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.
4: Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei şi n-au ca pâine decât rădăcina de bucsau.
5: Sunt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.
6: Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pământului şi în stânci.
7: Urlă printre tufişuri şi se adună sub mărăcini.
8: Fiinţe mârşave şi dispreţuite – sunt izgoniţi din ţară.
9: Şi acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor.
10: Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.
11: Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frâu înaintea mea.
12: Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea şi îmi împing picioarele şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă.
13: Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.
14: Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor.
15: Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea.
16: Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m-au apucat zilele suferinţei.
17: Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.
18: De tăria suferinţei, haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.
19: Dumnezeu m-a aruncat în noroi şi am ajuns ca ţărâna şi cenuşa.
20: Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.
21: Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mâinii Tale.
22: Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.
23: Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toţi cei vii.
24: Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mâinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?
25: Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit?
26: Mă aşteptam la fericire, şi când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi când colo, a venit întunericul.
27: Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere.
28: Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare şi strig ajutor.
29: Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.
30: Pielea mi se înnegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.
31: Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plângătoare.

« Iov 29. Fejezet
Iov 31. Fejezet »

Kapcsolódó igehirdetések: Be Ki

Igehirdetés.ma