- 1
- David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul.
- 2
- El a zis: „Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu.
- 3
- Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea care mă mântuieşte, turnul meu cel înalt şi scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie.
- 4
- Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.
- 5
- Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şuvoaiele nimicirii mă înspăimântaseră;
- 6
- legăturile mormântului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.
- 7
- În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
- 8
- Atunci pământul s-a cutremurat şi s-a clătinat, temeliile cerului s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că El Se mâniase.
- 9
- Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.
- 10
- A plecat cerurile şi S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.
- 11
- Călărea pe un heruvim şi zbura, venea pe aripile vântului;
- 12
- era înconjurat cu întunericul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
- 13
- Din strălucirea care era înaintea Lui scânteiau cărbuni de foc.
- 14
- Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul;
- 15
- a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul şi i-a pus pe fugă.
- 16
- Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
- 17
- El Şi-a întins mâna de sus din înălţime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;
- 18
- m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei care erau mai tari decât mine.
- 19
- Ei mă prinseseră în ziua strâmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
- 20
- El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit pentru că mă iubeşte.
- 21
- Domnul mi-a răsplătit după nevinovăţia mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele;
- 22
- căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
- 23
- Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m-am depărtat de la legile Lui.
- 24
- Am fost fără vină înaintea Lui, m-am păzit de fărădelegea mea.
- 25
- De aceea Domnul mi-a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înaintea Lui.
- 26
- Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,
- 27
- cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.
- 28
- Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta cobori pe cei mândri.
- 29
- Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.
- 30
- Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
- 31
- Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite, cuvântul Domnului este curăţat; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
- 32
- Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?
- 33
- Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă.
- 34
- El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor şi El mă aşază pe locurile mele cele înalte.
- 35
- Îmi deprinde mâinile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.
- 36
- Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.
- 37
- Lărgeşti drumul sub paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.
- 38
- Urmăresc pe vrăjmaşii mei şi-i nimicesc, nu mă întorc până nu-i nimicesc.
- 39
- Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad sub picioarele mele.
- 40
- Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui sub mine pe potrivnicii mei.
- 41
- Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
- 42
- Se uită în jurul lor, şi nu-i cine să-i scape. Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
- 43
- Îi pisez ca pulberea pământului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.
- 44
- Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus.
- 45
- Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintâi poruncă.
- 46
- Fiii străinului leşină de la inimă, tremură când ies afară din cetăţuie.
- 47
- Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,
- 48
- Dumnezeu, care este Răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele
- 49
- şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai presus de potrivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.
- 50
- De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cânta spre slava Numelui Tău.
- 51
- El dă mari izbăviri împăratului Său şi arată milă unsului Său: lui David şi seminţei lui, pentru totdeauna.”
Kapcsolódó igehirdetések: Be Ki
Kalauz
Június 16
Kétéves:
- I. év: 5Móz 2
- II. év: Ézs 30
- ApCsel 10:23b-48
- Zsolt 134:1-3
- Péld 17:9-11
Példabeszéd
Az emberé a szív gondolata, de az ÚRtól van a nyelv felelete.